Uneori ti se mai ia de cluburi si te mai duci si pe la Venetia. Bucuresti acum, 2 h mai incolo, Venetia.
Am plecat cu ganduri de conquistador roman. Cand am ajuns in Venetia, ma gandeam sa gasesc un italian, sa-i bag 5 euro in buzunar, iar apoi sa-i spun: “Cantami una canzone, perche sei un italiano vero!!!”. Gandurile mele de “colonizator” roman, care la tot pasul auzea doar “buna seara” in loc de “buona sera” si care se gandea sa faca baie in grand canal, s-au disipat in momentul in care am auzit muzica clasica rasunand in piata San Marco. In acel moment, am inceput sa fredonez muzica ce se auzea, bucurandu-ma ca pentru astia nu exista VOLTAj & altele.
In Venetia, m-am ratacit, pentru ca e usor sa te pierzi pe stradute intortocheate si inguste. M-am plimbat cu vaporetto, pentru ca e un oras in care oamenii au barci in loc de masini. Am bagat inghetata la greu, pentru ca GELATO lor e parca mai bun decat al nostru. In Venetia, am hranit porumbeii si am simtit briza marii, suficient cat sa ma intreb, “unde naiba sunt tipele in bikinii?!”. In Venetia, am fost la opera si nu m-am intrebat: “de ce naiba canta astia in italiana?!”. Mai mult, mi-a placut. In piata San Marco, oamenii zambeau mai des si valsau dupa niste reguli proprii. In Ventia, as fi putut sa mi exersez putina germana pe care o stiu: “bist du romantisch?” si “ich liebe dich!”. De fapt puteai sa-ti exersezi orice lb straina, dat fiind cele 20 de mil. de turisti, de toate nationalitatile, care viziteaza anual Venetia.
