Era o vreme cand tot ce se prindea, se ‘bisericiza’. Singura biserica naspa din Roma e Panteonul, mai bine ramnea templu pagan, astfel siùar fi pastrat grandoarea si misticismul pe de’a'ntregul, azi amintita doar de oculusul din centrul domului. Intr-o zi cu soare, pasind inauntrul templului, ai senzatia ca timpul trece mai repede, stare transmisa de lumina ce patrunde prin centrul domului, luminad peretii acestuia pe masura ce te deplasezi. Ai senzatia ca miscarea soarelului e accentuata, iar orele sunt minute, tu controland totul. Inteleg ca e si mai misto cand ploua prin domul descoperit sau cand ninge!
Acum am ajuns si eu la hotel. Nu cred ca am fost mai frant ca acum vreodata. Ce’am facut dupa Panteon e redat pe twitter, alaturi. In curand vor mai urma si alte povesti din Roma.

