Paris quel fou!

Paris fu’ cam asa, ca-n filmul atasat!

Roma, toate drumurile duc la Roma, chiar si cel catre Zagreb

Asa de misto a fost la U2 in Paris, incat am decis sa merg din nou. Astfel, ma voi duce la ultimul lor concert din Zagreb, din data de 10 August!

Si pentru ca toate drumurile duc la Roma, voi trece prin Roma. Cu Wizz-ul de la Bucuresti la Roma, apoi Croatian Airlines pana la Zagreb, de la Zagreb pana la Arad cu masina, iar de la Arad la Bucuresti cu Blue Air. Roma 3 zile, Zagreb 1 zi. O sa fie nebunie!

Imi propun sa fac live blogging pe parcursul calatoriei si concertului (twitter & mobile wordpress), pentru cei care vor sa stea la curent cu ce se intampla ACUM!.

Calatorie spre Tibet se apropie. Vreau ca la anul sa o fac. Daca si agentiile de turism ofera pachete catre Kathmandu, ce dracu’, nu trebuie sa fie dificil sa ajung in Lhasa.

O sa urmeze un blog despre cum a fost la Paris.

U2 360 tour – Paris – the story

Duminica, 12 iulie, Stade de France, Paris, U2 – 360 Tour. U2 live!

Cum era de asteptat, concertul s-a deschis cu melodii de pe ultimul album. Prima oara cand l-am ascultat mi-am dat seama ca e o porcarie. Acum, la concert, mi s-a confirmat. Ultimul lor album e unul din cele mai slabe, daca nu cel mai slab. OH AH, OHH AHHH, OHHHHH AHHHHHH!!! Bono,what the fuck?! Hai ca nu ai imbatranit in halul asta, puteti articula ceva mai fain.

In clipa urmatoare, au inceput sa cante “Beautiful day” si totul stadionul a inceput sa fredoneze versurile unei melodii care facea sens. Totul exploda cand venea randul refrenului.  Irlandezii, englezoaiele si francezii de langa mine urlau/cantau/dansau si strigau cat ii tineau plamanii: “IT’S A BEAUTIFUL DAY / DON’T LET IT GET AWAY!!!”. Am ramas fara voce dupa cateva cantece, insa nici eu si nici ceilalti 80.000 de oameni nu ne-am lasat pana la final.

Where the streets have no name, I still haven’t found, One, MLK, Angel of Harlem au fost o parte din melodiile cantate in acea seara. Tot concertul a fost un amtestec de muzica faina si super show.  Scena lor 360 arata ca o nava spatiala pregatita sa decoleze, totul pe un cer instelat, strabatut din cand in cand de un avion decolat de pe aeroportul din apropiere, Charles de Gaulle. Atmosfera era atat de intensa incat de cateva ori am crezut ca fie decolam cu totii ACUM, fie se prabusesc tribunele de la tropaitul si aclamatiile spectatorilor dornici de un bis la finalul fiecarui cantec.

Cum era de asteptat, concertul a avut si un mesaj socio-politic. Desmond Tutu ne-a vorbit despre MLK si Aung San Suu Kyi , Bono finalizand cu Walk on, melodie dedicate ultimei. Mai aveam putin si plantam un copac acolo, pe Stade de France, sau ma inrolam la Crucea Rosie daca aveau birou la iesire. Am amanat, ramanad ca la venirea acasa sa continui micile proiecte de make a difference.

Doua ore mai tarziu de cand ramasesem fara voce, ma indreptam intr-o mare de oameni catre metro. Rupt si fara voce am ajuns in camera de hotel, mai aveam 5 ore de somn pana la plecarea spre aeroport.

In avionul spre casa, m-am trezit repede la realitatea romaneasca. Eram inca in spatiul aerian francez cand am aflat ca un roman de-al nostru fumase la toaleta , iar la doua scaune mai in stanga niste tatze se certau ca una lasese scaunul putin pe spate. Insa nu era tot, undeva in spate, cineva vorbea de o oferta la detergent in Berlin, iar altcineva se bucura de rochia de mireasa luata de la Paris, impanzit de reduceri zilele astea. I-am injurat pe toti si am incercat sa adorm. Imposibil, insa acum stiam de ce U2 nu au venit in Romania.

Looking for …something

“I still haven’t found what I’m looking for”  cantata de vreo 80.000 de oameni pe Stade de France.

And a beautiful day it was!

Moby la Bestfest 2009