Taxi, la palatul Bragadiru! Repede!

Palatul Bragadiru, nu in comuna Bragadiru, ci pe langa Casa Poporului. O petrecere cu vreo 200 de oameni. O djeala de revelion. O sa fie nebunie!! Ma simt plin de energie si cu un super chef de viata/party. Si nu are nimic de’a face cu perioada asta a anului, ba chiar am incercat sa intru in atmosfera de sarbatori si n-am avut succes.

Un ceainic mandru

Aseara, am fost la un coffee-bar situat pe str. Smardan. Din cate imi amintesc se numeste Don Coffee. Locul are un design interior interesant in peisajul barurilor bucurestene. Insa trei lucruri nu mi-au placut: muzica de pe U TV, calitatea servirii si ceainicul, care aducea a vesela bunicii, fiind facut dintr-un portelan alb ce purta cu mandrie niste flori mari, de un albastru inchis.

Teatrul pe care-l prefer

Pasajul de mai jos este luat dintr-un articol de-al lui Eugene Ionesco, “Cand sufletul nu e in palma, din 1959. In doua cuvinte este descris un social atemporal, un social determinat de caracteristicile unui eu universal, tema a teatrului lui Ionesco. Imi place teatrul care trateaza probleme atemporale si evit pe cat se poate teatrul diversionist, definit tot de Ionesco ca fiind “orice teatru care se leagă de nişte probleme secundare (sociale, întîmplări ale altora, adultere)”.

Textul de mai jos ar putea la fel de bine sa fie trecut la About, pentru ca pana la urma este vorba despre real human moments, dincolo de un social epidermic, in care distinctia dintre eu, tu, el, noi, voi se pierde.

“Am făcut eu însumi serviciul militar. Aghiotantul meu mă dispreţuia pentru că îmi văcsuiam rău cizmele. Cum să-l fac să înţeleagă că existau şi alte criterii de valoare decît văcsuitul cizmelor ? Şi că văcsuitul cizmelor nu-mi epuiza în întregime calitatea de om ? Fetele nu voiau să danseze cu mine, la bal, pentru că nu eram locotenent. Eram un om totuşi, într-un mod extra-militar. Cît despre generalul meu, el era atît de desfigurat moraliceşte încat credea că nu e decît general şi că trebuie să se culce cu uniforma. Mai tîrziu, am fost funcţionar şi aveam de asemenea sentimentul că sînt „altceva” decît un funcţionar. Cred că am fost într-adevăr conştient de alienarea mea socială, aşa cum o denunţă marxistul cel mai marxist, cea care împiedică libera dezvoltare a omului.
[...]
Locotenentul meu, întors acasă, sau patronul meu, singur în camera lui, ar putea, de pildă, exact ca şi mine, la modul extra-social, să se teamă de moarte, ca şi mine, să viseze aceleaşi vise şi aceleaşi coşmaruri sau, dintr-o dată, să fi uitat totul despre persoana lui socială şi să se regăsească gol, ca un corp pe o plajă, uimit că se află acolo, mirat de mirarea lui, mirat că e conştient de ea, în faţa imensului ocean al infinitului, singur sub soarele strălucitor, de neconceput şi de neînlăturat, al existenţei. Şi tocmai în acest punct generalul şi patronul se identifică cu mine. Tocmai în singurătatea lor se află alături de mine. Şi tocmai de aceea adevărata societate transcende maşinăria socială.”

Disperarea acolitilor lui Mos Craciun!

Ieri, am facut pe propriul-mi Mos Craciun. Mi se intampla destul de des. La un moment dat, analizand ce cadou sa-mi mai imi fac intr-un magazin, aproape de inchidere, ma abordeaza o necunoscuta, trecuta de 30, intrebandu-ma: “Auzi, geaca asta nu ti se pare cam groasa!?”. Se putea citi disperarea pe fata ei. Nu era sigura pe cadou, stia ca si celelalte magazine se inchid, si cauta confirmari in exterior.M-am oprit din ce faceam si pentru 20 de secunde i-am lamurit dilema. In urma discutiei mi s-a parut o femeie disperata si cam trista.

M-am uitat in jurul meu si mi-am dat seama ca nu era sigura. Cu totii doreau cu disperare sa cumpere CEVA! M-am oprit si am iesit. Mi se luase. Sarbatorile de genul asta ar fi iesirea din criza globala, pentru ca doar cu anumite ocazii poti face cadouri, ce pana mea!

Conflicte cu Jack – part 1

In ultima vreme, Jack a inceput sa ma enerveze. OK. Iesim, petrecem, agatam, ne distram, dar totul pana la un punct. L-am prins de cateva ori cu telefonul meu in mana, trimitand smsuri/telefonand unor tipe cu care i-am zis ca nu mai vreau sa avem de’a face. Si i-am explicat si motivele. Insa se pare ca orele mici, faptul ca prin sange ii curge “Jack” si alte motive total subiective il determina sa-mi foloseasca telefonul.

Astfel, am decis sa curat agenda telefonului si sa-i explic teoria “burn down the bridges”. Conceptual a inteles-o din prima, problema era cu practica. Astfel, am fost nevoit sa-i explic mai pe intelesul sau, zicandu-i de Red Bull, amicul nostru. Pe termen scurt efectul e minunat, insa pe termen lung e daunator organismului. Cand a cerut un whiskey on the rocks, am stiut ca a inteles.

Party tonight!

Vremea sarbatorilor

Oamenii mai fac gesturi frumoase de sarbatori. Merit un acatist!

In rest, noi sa fim sanatosi!

Robotetii se activeaza de sarbatori

Vin sarbatorile. Cu aceasta ocazie sunt sigur ca voi primi o multime de mesaje seci, care nu imi vor spune nimic, in ciuda urarilor doar de bine. Decat sa primesc un mesaj stadard sau unul sec, prefer sa nu primesc nimic. Si nu e vorba de creativitate, ci doar de a face doi pasi in spate si a iesi din automatism. Mi s-a luat de clisee!

UPDATE: Pentru cei care ajung pe blogul asta cautand: “cum sa te imbogatesti peste noapte”, le ofer adevarul si doar adevarul: prin MUNCA! Asta e pentru cei care cauta bani in locuri unde eu scriam despre persoane.

Programul de guvernare 2009-2012. Scena a 2a.

In timp ce criza financiara da cu americanii de toti peretii, avand implicatii pana si in viata conjugala a multora dintre ei (a se citi aici), la noi, dl Pogea, viitorul ministru al finantelor, ne explica ca tinta de deficit bugetar pentru 2009 este de 1,7% din PIB, lunadu-si o marja de manevra cu o explicatie de scolar: “[tinta]….prezintă însă o anumită relativitate, dată de nivelul PIB-ului de anul viitor”. Adica de plus/minus cat?! 3%? Dublu fata de tinta initiala? La cheltuielile la care v-ati angajat!?

Imi dau seama ca dl Pogea se bazeaza pe principiul: chiar daca nu stii ce esti intrebat, vorbeste mult ca pana la urma ii prostesti, iar aia care habar nu au despre ce e vorba o sa vada in tine, o persoana care ii poate scoate din saracie/rahat.

La romani asa se fac bugetele, super optimist. La bugetul de cheltuieli pe care si l-au propus puteau veni cu o tinta pesimista si daca iesea mai bine toata lumea ii lauda. Insa nu, ca tot campanie electorala se numeste si ce se intampla acum, de fapt astia sunt in campanie electorala de cand i-a facut ma’sa! Prefer niste ministri tehnocrati. Au mai mult bun simt, iar asta vine cu bagajul de cunostinte.

Este dl Gheorghe Pogea un tehnocrat!? A absolvit Facultatea de Stiinta si Ingineria Materialelor. Dupa absolvirea facultatii, a lucrat in cadrul Siderurgica Hunedoara, unde a ajuns pana in postul de director general (1997-2001). Din anul 2001, a fost director general al SC “Marmosim” SA Simeria, societate patronata de Adrian Videanu. Raspunsul asta nu mai necesita niciun comentariu.

Doua chestii detest. Politicienii si curvele. In tara asta nu prea poti scapa de nici de unii, nici de celelalte.

Somn usor. Pogea vegheaza pentru noi.

The Economist, 2009 GDP forecast

Priscilla Ahn – Dream (I’m ready now to fly)

“J’ai installé Priscilla dans un appartement vide, avec un micro, une boîte à rythmes et sa guitare. Elle avait invité quelques amis et des fans rencontrés la veille à se joindre à ce concert privé. La plupart sont venus à deux, parlant de leurs morceaux préférés et du dernier mauvais film qu’ils avaient vus. Les autres fans étaient tout seuls, patientant silencieusement pendant que Priscilla et moi choisissions la playlist. Comme un instinct, elle commença à chanter pour la foule ramassée dans la pièce au moment-même où j’allumai ma caméra. Elle continua à chanter alors que je tournai la caméra vers elle, se rapprochant de plus en plus.” Source: Blogotheque