Poveste urbana

Ieri, in Planters, am vazut o multime de tipi trecuti de 33 de ani. Suflete nelinistite, in cautarea unui suflet pereche sau poate in cautarea unei perechi de sosete. Mai mult, am vazut si primul tataie in club. Om poate pe la vreo 55, cu parul alb, in cautare de o mostenitoare…poate ma insel. Nu stiu. Insa cu totii mi s-au parut
tristi. Foarte tristi. Nu vreau sa ajung asa. In a doua parte a serii, muzica a reusit sa compenseze atmosfera de: “au venit si investitorii”. Am plecat.

Si am ajuns in Baraka, in parcul Herastrau. Muzica ca pe la petrecerile Tralala. Totul in aer liber. Puteai dansa pe alee, puteai dansa oriunde. Puteai sa te intinzi pe platformele de skating & co. ca sa numeri stelele. De data asta nu am mai vazut un OZN.

Recomand terasa din curtea muzeului de Geologie. Au si expozitie de foto zilele astea. Concluzia iesirii in curtea muzeului: sunt anumite persoane pe care iti este cumva scris sa le intalnesti, in momente cheie ale vietii tale si care iti pot raspunde la intrebari fara ca acestea sa fie macar puse.

Tot weekendul am dormit 8 ore. Nu mai am somn! Baga-mi-as! Ma cert cam cu toti cei care-mi ies in cale. Probabil ca ar trebui sa iau un somnifer.